Curs AutoCAD -3

Introducerea distanţei directe şi modul tracking

În variantele anterioare, existau trei metode de specificare a poziţiilor bidimensionale: absolute, relative sau prin introducerea coordonatelor polare. R13c4 a introdus şi o altă metodă de definire a unui punct, care era introducerea distanţei pînă la punct. Folosind această metodă, puteţi specifica o direcţie cu ajutorul dispozitivului digitizor şi introduce o distanţă de la tastatură. Când este folosită împreună cu SNAP şi ORTHO, această metodă este un mod rapid şi facil pentru a introduce locaţii pentru obiecte geometrice regulate.
AutoCAD utilizează metoda filtrelor de specificare a unei valori a coordonatei la un moment dat, ignorând temporar cealaltă valoare a coordonatei. Folosite odată cu modurile osnap, filtrele pot extrage valori ale coordonatelor punctelor existente, pentru a poziţiona un alt punct. R14 introduce modul tracking ca o metodă alternativă pentru a poziţiona vizual puncte relativ la alte puncte existente în desen.
Variantele de accesare a comenzii TRACKING sunt:
Toolbar: Object Snap
La linia de comandă: TK

Utilizarea distanţei directe (Direct Distance Entry) în cadrul unei comenzi

Această opţiune de introducere a datelor nu este validă atunci când lansaţi o comandă de desenare, deoarece ea se referă la ultimul punct introdus. De exemplu, pentru a o folosi împreună cu comanda LINE, lansaţi comanda şi selectaţi un punct de început pentru linie. Apoi mutaţi cursorul în direcţia dorită, introduceţi 4 la tastatură şi apoi apăsaţi ENTER. Rezultatul va fi o linie de 4 unităţi, desenată în direcţia cursorului.
Această opţiune nu este limitată numai la comenzile simple de desenare. De exemplu, dacă veţi lansa comanda RECTANG, nu puteţi utiliza introducerea distanţei directe pentru primul colţ, dar o puteţi folosi pentru cel de-al doilea colţ. Introducând valoarea 5 la prompterul pentru cel de-al doilea colţ, se obţine un drepunghi cu diagonala de 5 unităţi.

Introducerea distanţei directe este mai eficientă atunci când este folosită împreună cu ORTHO sau SNAP sau cu ambele. Când ORTHO este activ, se desenează pe direcţia X sau Y a sistemului de coordonate curent. Când SNAP este activ, dreapta trece prin sau spre punctul de snap indicat. Puteţi folosi comanda SNAPANG pentru a înclina grila Snap la un unghi convenabil faţă de axele sistemului de coordonate curent. De exemplu, dacă setaţi valoarea de 45 pentru SNAPANG, când ORTHO este activ, puteţi desena la unghi de 45, 135, 225, 315 grade faţă de UCS-ul curent. Pentru a vedea setările pentru Snap, faceţi dublu-click pe Grid în linia de stare.
Fig. 2- 45 Desenarea folosind Direct Distance şi grid la 45°

Puteţi folosi modul tracking ori de câte ori AutoCAD-ul cere un punct. Când lansaţi opţiunea tracking şi specificaţi un punct, AutoCAD constrânge selecţia următorului punct pe o direcţie ortogonală care pleacă pe verticală sau pe orizontală din primul punct.
În acest exerciţiu, veţi determina centrul unui dreptunghi.

Utilizarea modului tracking

1. Lansaţi comanda de care aveţi nevoie, de exemplu Line.
2. Introduceţi TK la linia de comandă pentru a lansa comanda TRACKING.
3. La prompterul pentru primul punct de tracking, selectaţi mijlocul unei laturi (punctul PT1 din figura următoare), folosind AutoSnap.
4. La prompterul pentru punctul următor, selectaţi mijlocul celeilalte laturi (PT2 în figura următoare).
5. Completaţi comanda apăsând tasta ENTER. Obiectul apare în punctul specificat.

AutoCAD localizează noul punct la intersecţia unor drepte imaginare care pleacă din primele două puncte. Mijlocul dreptunghiului este acum punctul de început pentru linie.
Fig. 2- 46 Selectarea mijlocului unui dreptunghi
Dacă veţi încerca să lansaţi tracking de la linia de comandă, AutoCAD afişează un mesaj de eroare.
Când lansaţi modul tracking prin alegerea unui prim punct de tracking, mutaţi cursorul direct în sus, jos, dreapta sau stânga până veţi vedea linia elastică. Direcţia mişcării afectează direcţia de tracking. Observaţi că dacă mutaţi cursorul de la stânga la dreapta, atunci trebuie să îl deplasaţi exact deasupra ultimului punct selectat pentru a începe să-l deplasaţi în sus sau în jos.

Utilizarea modului tracking împreună cu Direct Distance Entry

Puteţi utiliza modul tracking împreună cu Direct Distance Entry, de exemplu pentru a plasa un text la o distanţă precizată de un alt obiect, pentru a insera ferestre sau uşi în pereţi la o distanţă specificată de un colţ, sau pentru a sparge un perete.
În acest exerciţiu, veţi desena un cerc la o distanţă specificată (cinci unităţi spre vest, trei unităţi spre nord) faţă de colţul unui acoperiş.
1. Lansaţi comanda CIRCLE.
2. La prompterul pentru punctul de centru, introduceţi de la tastatură TK.
3. Când vi se cere primul punct de tracking, selectaţi colţul acoperişului, aşa cum se arată în figura următoare. Nu aveţi nevoie să introduceţi un mod osnap, pentru că AutoSnap vă stabileşte unul.
Fig. 2- 47 Selectarea primului punct de tracking
4. Mutaţi cursorul spre stânga, apoi introduceţi 5, apoi tastaţi ENTER.
5.

Asiguraţi-vă că poziţia cursorului este la nord faţă de colţul acoperişului şi introduceţi valoarea 3.
Fig. 2- 48 Selectarea celui de-al doilea punct de tracking
6. Completaţi comanda, apăsând tasta ENTER.
Blocul va fi plasat în punctul specificat.

Manevrarea layerelor, tipurilor de linii şi culorilor

O mare parte din timpul de desenare este afectat organizării entităţilor pe layere, tipuri de linii şi culori. În variantele anterioare, existau mai multe comenzi şi metode disponibile pentru a controla crearea de obiecte, precum culori şi tipuri de linii, vizibilitatea obiectelor şi ştergerea layerelor.

Noua cutie de dialog Layer and Linetype

În R14, manevrarea layerelor şi a tipurilor de linii este realizată cu o singură casetă de dialog, care înlocuieşte şi suplimentează comenzile LAYER şi LINETYPE şi casetele lor de dialog, precum şi comenzile DDLMODES şi DDLTYPES. Noua casetă de dialog este conformă cutiilor de dialog standard stabilite de Microsoft Foundation Class, prezente în interfaţa Windows 95 şi Windows NT 4.0. Reunirea comenzilor şi standarizarea interfeţei face manevrarea layerelor şi a tipurilor de linii mai simplă şi mai condensată. Acum este mai simplu pentru utilizatorii începători să manevreze layerele, iar pentru utilizatorii cu experienţă să beneficieze de lucrul cu mai puţine comenzi şi date de intrare.

Deschidea casetei de dialog

Opţiunile de deschidere a secţiunii Layer a casetei de dialog Layer and Linetype Properties sunt:
Toolbar: Object Properties
Meniu: Fomat > Layer
La linia de comandă: LAYER sau DDLMODES
Pentru a accesa direct secţiunea Linetype:
Toolbar: Object Properties
Meniu: Format > Linetype
La linia de comandă: LINETYPE sau DDLTYPE
Puteţi, de asemenea, folosi lista Layer, Color and Linetype din toolbar-ul standard pentru a vizualiza proprietăţile sau pentru a face un layer sau un tip de linie curent.
Modificările care s-au efectuat asupra acestui toolbar vor fi analizate într-o secţiune a acestui capitol.

Secţiunea Layer în caseta de dialog Layer and Linetype

Funcţionalitatea casetei de dialog Layer and Linetype din R13, prezentate în figura 2-49, şi cea corespunzătoare lui R14, prezentată în figura 2-50 este asemănătoare.
Fig. 2- 49 Caseta de dialog Layer Control din R13
Câteva caracteristici ale casetei de dialog Layer and Linetype sunt comune interfeţei Windows 95 şi Windows NT 4.0. De exemplu, aveţi posibilitatea să:
· lărgiţi capetele de tabel prin tragerea cîmpului corespunzător fiecărui cap de coloană
· minimizaţi capetele de coloană, punctând de două ori pe ele
· selectaţi capul de coloană pentru a sorta lista în funcţie de proprietăţile din acea coloană.
Fig. 2- 50 Secţiunea Layer din caseta de dialog Layer and Linetypes Properties

Puteţi lărgi capetele de coloană pentru a vedea denumirea completă a fiecărui simbol şi numele culorii sau numărul ei de cod, aşa cum se prezintă în figura următoare:
Fig. 2- 51 Capetele de coloană complete
Eşantionul de culoare este urmat de o descriere textuală a culorii. Pentru culorile 1-7, este afişat numele culorii, iar pentru culorile 8-255 este afişat codul numeric. lăţimea implicită a coloanei culorilor este cea necesară vizualizării eşantionului de culoare, dar dacă lărgiţi această coloană pentru a vedea textul, mărimea coloanei este salvată şi menţinută în sesiunile viitoare de lucru.
Dacă doriţi o ordonare a listei de layere, selectaţi capul de coloană corespunzător. Prina selectare ordonează layerele în ordine invers alfabetică ( de la Z la A, apoi numerele), a doua selectare le ordonează în ordine alfabetică (întâi numere, apoi de la A la Z). Selectarea capului coloanei de stare are ca rezultat punerea layerelor îngheţate şi a celor blocate în capul listei. Coloane de culoare se ordonează conform indexului de culoare al AutoCAD-ului (ACI), iar coloana de tipuri de linii se ordonează în ordine alfabetică.
Pentru a modifica o proprietate a unui layer, se selectează cu butonul stâng al mouse-ului acea proprietate. Dacă alegeţi culoarea sau tipul de linie, se afişează tabelul corespunzător de culori şi tipuri de linii. Puteţi selecta mai mult de un layer cu tastele SHIFT şi CTRL. Dacă este selectat mai mult de un layer şi selectaţi o proprietate, aceasta se modifică pentru toate layerele selectate. Dacă este selectat unul sau mai multe layere şi selectaţi o proprietate a unui alt layer, selecţia de layere este anulată, iar modificarea se face numai pentru layerul ales.
Descrierea celorlalte opţiuni din cutia de dialog este următoarea:
· Select All şi Clear All – pentru a folosi aceste opţiuni, apăsaţi butonul drept al mouse-ului oriunde în cutia de dialog sau al treilea buton al acestuia, dacă îl aveţi. Opţiunile Select All şi Clear All sunt afişate ca meniu ecran. Puteţi utiliza şi CTRL+A pentru a selecta toate layerele.
· Show – prezintă toate layerele sau pe cele care îndeplinesc condiţiile din lista de opţiuni disponibile. Puteţi, de asemeni, seta filtre pentru layere, aşa cum este explicat în paragraful următor.
· Current – face curent un layer selectat.
· New – crează un nou layer. Dacă nu este selectat nici un layer, noul nume al layerului este Layer 1 iar proprietăţile sunt aceleaşi cu ale layerului 0. Dacă există deja un layer cu numele Layer 1, noul layer se va numi Layer 2 şi aşa mai departe. Dacă un layer este selectat, noul layer capătă proprietăţile acestuia. Apăsând tasta ENTER de două ori, creaţi rapid noi layere. Puteţi introduce mai multe nume de noi layere separate de virgulă. Toate numele layerelor încep cu literă mare, celelalte litere ale numelui fiind întotdeauna litere mici.
· Delete – şterge layerele selectate. Nu puteţi şterge următoarele layere: layerul 0 şi DEFPOINTS, layerul curent, layerele conţinând obiecte şi layerele dependente de referinţe externe.
·

Details – vă permite să vă comutaţi într-o fereastră lărgită a secţiunii Layer, ca în figura următoare şi înapoi în cea condensată din figura 2-50. Data viitoare când veţi deschide această casetă de dialog, ea va fi în varianta în care aţi lăsat-o.
Fig. 2- 52 Secţiunea Layer extinsă
Secţiunea Layer lărgită lucrează la fel ca şi în R13. Puteţi selecta unul sau mai multe layere şi modifica proprietăţile în listă sau în căsuţele corespunzătoare.
Pentru a redenumi un layer, selectaţi-l şi modificaţi textul în coloana Name. Nu puteţi redenumi layerele blocate, layerul 0 şi layerele referinţelor externe.
Singura schimbare semnificativă în Details este adăugarea căsuţei Retain changes to XREF-dependent layers. Aceasta este echivalentă cu variabila de sistem VISRETAIN. Implicit, această opţiune este activă, chiar dacă nu există referinţe externe în desen.
Pentru a modifica tipul de linie asociat unuia sau mai multor layere, sau pentru a vedea ce tipuri de linii sunt încărcate în desen, selectaţi tabelul Linetype, apăsaţi tastele CTRL+TAB sau selectaţi unul din tipurile de linii din lista layerelor. Pentru a schimba culoarea layerelor selectate, alegeţi coloana Color. Setaţi culoarea dorită în caseta de dialog Select Colour.

Filtre pentru Layere

Cu ajutorul casetei de dialog Set Layer Filters, prezentată în figura 2-54, puteţi seta un filtru pentru a afişa anumite layere în lista Layer and Linetype Properties. Caseta de dialog Set Layer Filters are acelaşi mod de funcţionare ca şi în R13, în plus având o opţiune care controlează dacă setările pentru filtre din lista Set Layer sunt aplicate în toolbar-ul Object Properties. Caseta de dialog Set Layer Filters se accesează prin alegerea opţiunii Set Filter Dialogue în lista desfăşurată Show din secţiunea Layer din caseta de dialog Layer and Linetype Properties, aşa cum se prezintă în figura următoare.

Fig. 2- 53 Lista desfăşurată Show
Fig. 2- 54 Caseta de dialog Set Layer Filters

Secţiunea Linetype din caseta de dialog Layer and Linetype

Secţiunea Linetype din caseta de dialog Layer and Linetype, prezentată în figura următoare, lucrează în mod asemănător cu secţiunea Layer.
Fig. 2- 55 Secţiunea Linetype
Opţiunile Show, Current şi Delete lucrează în mod asemănător cu cele pentru layere. Nu puteţi şterge tipurile de linii din referinţele externe, sau cele asociate unor layere sau obiecte neşterse.
Puteţi încărca şi actualiza tipurile de linii, punctând pe butonul Load. Caseta de dialog Load Linetype funcţionează analog celei din R13.
Puteţi redenumi tipurile de linii cu excepţia celor care sunt ByLayer, ByBlock sau Continuous. Nu puteţi redenumi tipurile de linii din referinţele externe.
După ce aţi lansat comanda selectând tabelul Linetype, puteţi puncta pe Details pentru a avea acces la următoarele opţiuni, prezentate în figura 2-56.
Secţiunea Details conţine următoarele trei opţiuni, care sunt echivalente cu setarea următoarelor variabile de sistem:

Opţiuni	Variabila
Factorul global de scalare	LTSCALE
Scala obiectului curent	CELTSCALE
Utilizarea unităţilor din Paper space pentru scalare	PLTSCALE

Fig. 2- 56 Zona Details din secţiunea Linetype
Nu puteţi modifica aspectul unui tip de linie, dar îi puteţi modifica descrierea în această casetă de dialog.
Selectaţi capul coloanei Linetype pentru a vizualiza tipurile de linii încărcate în sesiunea de lucru.

Interfaţa cu linia de comandă şi compatibilitatea cu fişierele script

Introducerea comenzilor DDLMODES, LAYER, LINETYPE şi DDLTYPE la linia de comandă are ca rezultat afişarea casetei de dialog Layer and Linetype Properties, chiar dacă variabila de sistem CMDDIA are valoarea 0.
Pentru a utiliza varianta comenzilor LAYER şi LINETYPE date de la tastatură, introduceţi –layer, respectiv, -linetype. Aceste comenzi se comportă exact la fel ca cele corespunzătoare lor din R13.
Fişierele script care conţin funcţiile de comandă LAYER şi LINETYPE funcţionează cu varianta de la linia de comandă a acestora.
Comenda DDEMODES este discontinuă. Pentru a seta layerul, tipul de linie şi culoarea, folosiţi caseta de dialog Layer and Linetype Properties. Pentru a seta valorile grosimii şi elevaţiei, folosiţi comanda THICKNESS, respectiv, ELEVATION.

În acest exerciţiu, veţi deschide caseta de dialog Layer and Linetype Properties, veţi modifica modul de afişare a tabelului Layer şi veţi modifica layerele dintr-un desen. De asemeni, veţi încărca tipuri de linii în desenul curent.

Utilizarea tabelului Layer

1. Din meniul File, selectaţi Open, apoi alegeţi hosp_pla.dwg pentru a deschide acest fişier. Desenul va arăta ca în figura 2-57.
2. Din meniul Format, selectaţi Layer. Va fi afişată caseta de dialog Layer and Linetype Properties.
3. Modificaţi lăţimea capetelor de coloană, trăgându-le cu cursorul.
Puteţi observa modificările lăţimii coloanelor în figura 2-58.

Fig. 2- 57

Fişierul Hosp_pla.dwg
Fig. 2- 58 Modificarea lăţimii coloanelor
4. Selectaţi de două ori numele unui layer. Numele layerului poate fi acum modificat. Schimbaţi-i numele în Structural. Completaţi modificarea apăsând tasta ENTER.
5.

Selectaţi capul de tabel pentru Name, pentru a lista numele layerelor în ordine crescătoare sau descrescătoare.
Fig. 2- 59 Sortarea coloanei Name
6. Selectaţi layerele Stair, Shaft şi Symbols ţinând apăsată tasta CTRL pentru a le îngheţa.
7. Punctaţi pe butonul Details pentru a vizualiza tabelul extins. Apoi marcaţi căsuţa pentru Freeze in all Viewports. Caseta de dialog va arăta ca în figura următoare:

Fig. 2- 60 Caseta de dialog Layers and Linetypes cu trei layere îngheţate
8.

Creaţi un nou layer, punctând pe New şi introducând Note pentru numele layerului. Noul layer capătă proprietăţile ultimului layer selectat.
Fig. 2- 61 Adăugarea unui nou layer
9. Selectaţi noul layer şi apoi punctaţi pe Delete pentru a-l şterge.

Schimbarea tipului de linie asociat unui layer

1.

Punctaţi pe Continuous pentru layerul Light. Va fi afişată caseta de dialog Select Linetype, ca în figura următoare:
Fig. 2- 62 Caseta de dialog Select Linetype
2. În caseta de dialog Select Linetype, selectaţi butonul Load. Va fi afişată caseta de dialog Load or Reload.
3. Selectaţi tipul de linie Dashed, apoi punctaţi pe OK.
4.

Asiguraţi-vă că tipul de linie Dashed este afişat în caseta de dialog Select Linetype, apoi punctaţi OK.
Fig. 2- 63 Caseta de dialog Layers and Linetypes completată
Layerul Light are acum asociat tipul de linie Dashed.
Notă: Pentru a modifica proprietăţile tipului de linie, trebuie să selectaţi tabelul Linetype.
5. Punctaţi OK pentru a completa modificările făcute în caseta de dialog.
Nu salvaţi desenul.

Accesul la Object Properties

Accesul la Object Properties este îmbunătăţit în R14, din mai multe puncte de vedere. Toolbar-ul pentru Object Properties poate fi folosit pentru a edita obiecte care sunt selectate cu gripsuri. Noua comandă Make Object Layer Current setează ca layer curent layerul corespunzător obiectului selectat. Cu ajutorul lui Property Painter, puteţi copia proprietăţi de la un obiect la altul. În plus, butonul Colour Control din R13 a fost înlocuit cu o listă care se deschide atunci când punctaţi cu mouse-ul pe săgeata din dreapta ei.

Modificări ale toolbar-ului Object Properties

Toolbar-ul Object Properties, prezentat în figura următoare, a fost reproiectat pentru R14. O nouă proprietate a acestui toolbar este aceea că face posibilă editarea directă a proprietăţilor, pentru un obiect selectat cu gripsuri. Acest toolbar funcţionează în mod similar opţiunilor de stabilire a formatului, din aplicaţiile Microsoft Windows.
Fig. 2- 64 Toolbar-ul Object Properties
Când nu este selectat nici un obiect, listele Layer, Colour and Linetype afişează layerul, culoarea şi tipul de linie implicite pentru obiectele nou create.
Câteva din îmbunătăţirile aduse acestui toolbar în R14 sunt:
· deplasarea cursorului peste lista Layer determină apariţia unei etichete (ToolTip) care explică fiecare imagine din această listă.
· dacă un obiect este selectat cu gripsuri, modificările efectuate în listele Layer, Colour şi Linetype vor fi aplicate acestuia. Pentru mai multe detalii, a se vedea secţiunea “Editarea obiectelor selectate cu gripsuri”.
·

numele layerelor şi tipurilor de linii care sunt prea lungi (pot avea până la 31 de caractere) sunt afişate sub forma : primele litere, puncte de suspensie, ultimele litere aşa cum se arată în figura următoare:
Fig. 2- 65 Numele layerului Usa_states_oil_resources în lista Layer
· layerele şi tipurile de linii sunt afişate în ordine alfabetică. În lista Linetypes, opţiunile *ByLayer* şi *ByBlock* sunt afişate întotdeauna primele.
· la introducerea unui caracter de la tastatură, atunci când oricare din aceste liste este desfăşurată, duce la selecţia primului layer sau tip de linie al cărui nume începe cu acest caracter.
· filtrele pe care le setaţi în caseta de dialog Layers and Linetype Properties, pot fi setate şi în toolbar.
· butonul Make Layer Current face curent layerul corespunzător unui obiect selectat.

Editarea obiectelor selectate cu gripsuri

Utilizând toolbar-ul Object Properties, puteţi modifica direct proprietăţile obiectelor selectate cu gripsuri. Selecţia cu gripsuri se face atunci cînd se selectează un obiect, fără a fi activat în prealabil o comandă; obiectul selectat cu gripsuri apare desenat cu linie întreruptă, cu marcajele specifice plasate în punctele caracteristice. Comportarea acestor obiecte în timpul editării este uşor de intuit, modificarea layerului, culorii şi tipului de linie funcţionează normal, fără nici o diferenţă. Atunci când selectaţi cu gripsuri obiecte cu proprietăţi diferite, în lista corespunzătoare acestei proprietăţi apare blanc, de exemplu, dacă selectaţi obiecte din layerele 1, 2 şi 3 cu setări diferite pentru culoare şi tip de linie, toate aceste liste afişează un blanc.
În lista Layer, puteţi modifica starea de activ/neactiv, blocat/neblocat şi îngheţat/dezgheţat sau puteţi schimba layerul. Nu puteţi modifica culoarea. Orice schimbări în starea layerului sunt aplicate imediat şi rămân în funcţie chiar şi după ce aţi dat Cancel. Pentru a reface starea iniţială a layerelor, folosiţi comanda UNDO. Puteţi utiliza lista Layer pentru a schimba layerul mai multor obiecte, analog comenzilor DDCHPROP şi CHPROP.
În lista Colour, puteţi seta culoarea obiectelor selectate cu gripsuri. În capul listei sunt afişate opţiunile ByLayer şi ByBlock, urmate de culorile în ordinea corespunzătoare indexului de culoare AutoCAD. Dacă selectaţi opţiunea Other, aveţi posibilitatea de a alege culoarea din caseta de dialog Select Colour. Setarea unei culori în lista Colour, diferite de cea ByLayer, va atribui obiectului altă culoare decât cea a layerului în care se află. Aceasta poate crea probleme în managementul desenului şi, din această cauză, nu se recomandă.
În lista Linetype, puteţi seta un tip de linie pentru obiectul selectat cu gripsuri. La începutul listei sunt afişate opţiunile ByLayer şi ByBlock, urmate de celelalte tipuri de linii încărcate, dispuse în ordine alfabetică. Pentru a încărca alte tipuri de linii, selectaţi butonul Load, din secţiunea Linetype din caseta de dialog Layer and Linetype properties, sau introduceţi linetype la linia de comandă. Setarea unui alt tip de linie decât cel ByLayer presupune ca obiectului să-i fie asociat alt tip de linie decât cel corespunzător layerului din care face parte obiectul. Aceasta poate crea probleme în manevrarea desenului şi nu se recomandă.
Când nu este selectat nici un obiect, listele Layer, Linetype şi Colour afişează numele implicite ale layerului, culorii şi tipului de linie pentru obiectele nou create.

Comanda Make Layer Current

Această comandă face curent layerul corespunzător obiectului selectat. Aceasta este o cale mult mai simplă, mai rapidă şi mai eficientă de a schimba layerele decât folosirea casetei de dialog Layer and Linetype Properties. Această comandă este deosebit de utilă în cazul desenelor complexe sau pentru a face curent layerul corespunzător unei dimensiuni sau adnotări.
Pentru a utiliza această comandă, selectaţi butonul Make Layer Current din toolbar-ul Object Properties. La prompterul Select object, selectaţi obiectul al cărui layer doriţi să-l faceţi curent.

În acest exerciţiu, veţi folosi toolbar-ul Object Properties pentru a modifica proprietăţile obiectelor selectate cu gripsuri.

Editarea obiectelor selectate cu gripsuri

1.

Din meniul File, alegeţi Open, apoi selectaţi bracket.dwg, pentru a deschide acest fişier. Desenul va arăta ca în figura următoare:
Fig. 2- 66 Fişierul bracket.dwg
2.

Din meniul Tools, selectaţi Grips pentru a verifica activarea gripsurilor. În zona Select Settings, asiguraţi-vă că este marcată căsuţa Enable Grips. Punctaţi OK.
Fig. 2- 67 Activarea gripsurilor în caseta de dialog Grips
3. Asiguraţi-vă că nu a fost dată nici o comandă. Apoi selectaţi toate entităţile text colorate în verde, care descriu vederile, şi chenarele ferestrelor.
Lista Layer afişează un blanc pentru că aţi selectat obiecte situate în layere diferite. Listele Colour şi Linetype afişează ByLayer, deoarece toate obiectele selectate au culoarea şi tipul de linie corespunzătoare layerelor din care fac parte.
4. În toolbar-ul Object Properties, alegeţi lista Colour, care se va desfăşura ca în figura 2-68. Alegeţi culoarea Magenta.
5. Selectaţi chenarele ferestrelor şi exteriorul indicatorului, aşa cum se arată în figura 2-69.

Observaţi că proprietăţile curente ale indicatorului sunt afişate în listele din toolbar-ul Object Properties.

Fig. 2- 68 Lista Colour desfăşurată
Fig. 2- 69 Selecţia ferestrelor şi a chenarului
6. Din lista desfăşurată Linetype, selectaţi tipul de linie Dashed. Apăsaţi tasta ESC de două ori pentru a înlătura gripsurile, prin acesta completând editarea.
Chenarul indicatorului are acum linie întreruptă.
Acum veţi folosi toolbar-ul Object Properties pentru a plasa obiecte pe un nou layer.
7.

Accesaţi caseta de dialog Layer and Linetype Properties, pentru a crea un nou layer numit Title_and_Annotation.
Fig. 2- 70 Lista Layer
Observaţi că numele layerului este prezentat în lista Layer cu câeva din literele centrale înlocuite cu puncte de suspensie, dacă lărgimea coloanei Name nu este suficientă..
8. Selectaţi cu gripsuri care alcătuiesc indicatorul şi adnotările asociate acestuia.
Acum veţi plasa toate aceste entităţi în layerul nou creat.
9. În toolbar-ul Object Properties, deschideţi lista Layer şi selectaţi layerul Title_and_Annotation.
10. Apăsaţi tasta ESC de două ori pentru a înlătura gripsurile. Aceasta completează editarea.

Curs AutoCAD -5

Prezentarea noilor posibilităţi de desenare

Scopul acestui capitol este prezentarea noilor posibilităţi şi caracteristici ale programului AutoCAD R14, care îmbunătăţesc imaginea şi calitatea desenului final. Puteţi îmbunătăţi acurateţea şi eficienţa informaţiilor desenate prin utilizarea posibilităţilor de haşurare, a comenzii DRAWORDER, aplicarea modulară a imaginilor raster şi a tehnologiei OLE (Object Linking Embedding).

Îmbunătăţiri aduse haşurării unui contur

În multe aplicaţii de desenare, umplerea unei arii cu un model sau haşurarea este un lucru obişnuit. Aceste modele diferite aplicate diferitelor arii din desen, ajută la diferenţierea între componente sau pot simboliza materialele din care este construit obiectul. Secţiunea următoare descrie modurile de haşurare şi comenzile corespunzătoare din R14.

Notă: Haşurarea în R14 prezintă modificări semnificative faţă de R12, prin introducerea comenzii HATCHEDIT, posibilitatea de a haşura arii închise din blocuri sau referinţe externe, efectul variabilei de sistem PICKSTYLE şi aşa mai departe. Utilizatorii de R12 vor putea apela la Ghidul de utilizare AutoCAD R14 pentru explicaţii detaliate ale metodelor de haşurare.

Utilizarea tipurilor de haşuri

Puteţi umple regiuni închise de aproape orice tip de geometrie AutoCAD, cu tipuri de haşură asociativă, legate de conturul original de definire al geometriei. Asociativitatea înseamnă că relaţia dintre haşură şi conturul pentru care a fost definită este păstrat, astfel încât atunci când se editează conturul, haşura se adaptează instantaneu. Această caracteristică se aplică şi insulelor. Acestea sunt contururi în interiorul ariei haşurate care sunt sau nu haşurate, după cum este specificat de modul de haşurare. În plus, acum puteţi selecta o haşură non-asociativă existentă şi o puteţi modifica, fără a fi necesară crearea unei noi haşuri.

Câteva din celelalte îmbunătăţiri aduse rutinelor de haşurare din R14 sunt:

·Un nou obiect-haşură înlocuieşte metoda de utilizare a unui bloc anonim din R13.

·Modelele de haşură sunt stocate împreună cu desenul, astfel ele pot fi reactualizate, chiar dacă fişierul modelului de haşură nu este accesibil.

·Caseta de dialog Boundary Hatch conţine o paletă ce prezintă toate tipurile de haşură disponibile.

·Puteţi folosi comanda BHATCH pentru umple uniform cu o culoare, o suprafaţă închisă.

Noul obiect haşură

În R13, o haşură asociativă era stocată ca bloc anonim. Acest bloc conţinea informaţii asociate fiecărui element al haşurii, incluzând culoare, layer, tip de linie, pointer, punct de start şi de sfârşit şi altele. În acest fel, haşurile complexe sau pe suprafeţe mari cresc mărimea fişierului. Punctul de inserţie al blocului conţinea informaţii extinse, incluzând numele tipului de haşură şi alte proprietăţi ale acestuia, originea haşurii şi pointerele entităţilor care alcătuiesc haşura. Fiecare element al geometriei conţinea informaţii extinse care apar atunci când editaţi o haşură asociativă, pentru a recalcula definirea blocului-haşură şi punctul său de inserţie.

În R14, tipurile de haşură constituie obiecte noi, separate. Obiectul stochează conturul haşurii, cu pointere pentru geometria definitorie a modelului de haşurare pentru fiecare obiect haşură.

Schimbarea metodei de reprezentare a modelelor de haşură reduce dimensiunea fişierului şi măreşte viteza de execuţie a unor comenzi, precum Open şi Save. Oricum, timpul necesar comenzii REGEN poate creşte, deoarece haşura în R14 reţine doar conturul, astfel încât modelul de haşură poate necesita recalcularea. Pentru timpi prea mari necesari comenzii REGEN, vizibilitatea haşurii este acum controlată de variabila de sistem FILLMODE. Când aceasta este dezactivată, haşurile nu sunt afişate, iar pentru regenerare se calculează numai conturul acestora.

Utilizarea casetei de dialog Boundary Hatch

R14 prezintă o modificare a casetei de dialog Boundary Hatch şi o reorganizare a opţiunilor accesibile ale acesteia.

Opţiunile de deschidere a acestei casete de dialog sunt:

Toolbar: Draw

Menu: Draw > Hatch

La linia de comandă: BHATCH

Va fi afişată caseta de dialog Boundary Hatch, aşa cum se prezintă în figura 3-1.

Atunci când selectaţi o arie pentru haşurare care nu este corectă, va fi afişat mesajul “Valid hatch boundary not found”

Dacă marcaţi căsuţa Exploded în zona Attributes, haşura va fi explodată în entităţile geometrice care o alcătuiesc, imediat ce aţi aplicat haşura.

Puteţi utiliza pentru conturul de haşurare, suprafeţe închise dintr-un obiect imagine creat cu modulul Image Support.

Selectarea butonului Pattern din zona Pattern Type, are ca rezultat afişarea casetei de dialog Hatch pattern palette, ce conţine lista şi ilustraţiile tipurilor de haşură disponibile, aşa cum se prezintă în figura următoare. Sunt vizibile douăzeci de tipuri de haşură şi puteţi vizualiza şi altele folosind butoanele Next şi Previous. Atunci când selectaţi un tip de haşură, numele acesteia apare marcat în listă. Pentru a adopta acest tip de haşură, punctaţi pe OK.
Fig. 3- 1 Caseta de dialog Boundary Hatch
Fig. 3- 2 Câteva din tipurile de haşură disponibile din R14
Caseta de dialog Advanced Options este puţin diferită de cea din R13. Opţiunea Ray Casting nu mai este diponibilă, iar celelalte opţiuni sunt reorganizate. De asemeni, această opţiune nu este disponibilă în cadrul comenzilor BOUNDARY şi BPOLY, dar este disponibilă pentru comenzile –BHATCH şi –BOUNDARY date de la linia de comandă pentru a asigura compatibilitatea cu fişierele script existente.

Utilizarea haşurii Solid Fill

O haşură de tip Solid Fill umple uniform o suprafaţă închisă, în aşa fel încât aceasta arată ca o suprafaţă colorată uniform (de tip raster) şi nu ca un ansamblu de linii foarte apropiate una de alta. Haşuri de tip Solid Fill sunt folosite pentru indicarea pe hărţi a tipurilor de soluri, geologia, districte sau regiuni. Mai sunt folosite în desene, pentru a aproxima reprezentarea culorii şi texturii produsului finit.
Pentru a crea o umplere uniformă în variantele anterioare lui R14, se foloseau combinaţii de poligoane construite cu comanda SOLID sau se definea un tip de haşură cu spaţiul între rânduri mai mic decât grosimea peniţei ploterului, ce urma să fie folosită. Această din urmă metodă crea haşuri de mărimi mari, cu timp de regenerare mare şi cu mărirea accentuată a mărimii fişierului în care se aflau. R14 introduce un tip de haşură asociativă numit Solid Fill, care se poate folosi şi edita ca orice alt tip de haşură.

Pentru a crea o haşură folosind Solid Fill, selectaţi Solid din lista tipurilor de haşuri. Solid Fill păstrează setările corespunzătoare culorii, iar toate celelalte proprietăţi sunt dezactivate. Diferenţa dintre utilizarea umplerii uniforme şi a umplerii cu un model de haşură a unui contur este arătat în figura următoare:
Fig. 3- 3 Compararea haşurii Solid Fill cu o haşură oarecare
Umplerea uniformă este realizată, chiar dacă tipul curent de linie nu este Continuous.
Puteţi folosi opţiunile Pick Points sau Select Objects din cutia de dialog Boundary Hatch, pentru a indica conturul care trebuie haşurat cu Solid Fill. Atunci când se foloseşte opţiunea Select Objects, conturul trebuie definit clar.
Ca şi alte tipuri de haşuri, puteţi edita umplerea uniformă, folosind DDMODIFY şi HATCHEDIT.

Modificări în editarea haşurilor asociative

Următoarele caracteristici ale editării haşurilor sunt modificate în R14:
· Haşurile realizate în R13 sunt automat convertite în haşuri R14, atunci când sunt editate în R14.
· Dacă selectaţi haşura şi folosiţi DDMODIFY în R14, conturul este recalculat şi haşura rămâne asociativă, dacă noul contur este corect.
· În R14 haşurile rămân asociative dacă ştergeţi o porţiune de contur şi dacă ceea ce rămâne formează un contur închis, aşa cum se arată în figura următoare:
Fig. 3- 4

Geometria înainte de editare; după editare în R14 şi după editare în R13
·

Dacă selectaţi haşura şi o parte a conturului pentru comenzile MOVE, SCALE, STRETCH şi ROTATE, contururile sunt modificate, iar haşura este recalculată. Dacă conturul permite, haşura este reactualizată şi rămâne asociată conturului. Dacă conturul nu permite, haşura se disociază, iar modificarea se aplică numai haşurii. Un exemplu de asemenea editare este prezentat în figura următoare. Rândul de sus prezintă exemple pentru insule (text), iar cel de jos pentru contur şi haşură.
Fig. 3- 5 Editarea haşurilor asociate odată cu insulele
· Dacă selectaţi haşura şi o parte a conturului pentru comenzile COPY, ARRAY şi MIRROR, veţi crea o nouă haşură non-asociativă.
· Explodând o haşură asociativă sau non-asociativă, are loc separarea în obiecte componente şi orice informaţie despre haşură se pierde. Nu puteţi exploda o haşură de tip Solid Fill.
· Puteţi folosi comenzile HATCHEDIT şi DDMODIFY pentru a edita atât haşuri asociative, cât şi pe cele non-asociative. Aveţi, de asemeni, disponibilă opţiunea Preview în caseta de dialog HATCHEDIT.
· Următoarele comenzi nu sunt aplicabile unui obiect haşură: FILLET, CHAMFER, OFFSET, BREAK, MEASURE şi DIVIDE.
· Schimbarea tipului de linie sau a variabilei LTSCALE pentru haşuri, folosind comenzile CHANGE sau CHPROP nu are un efect vizibil în afişarea acestora.
Fiecare element component al haşurii este separat, astfel încât puteţi folosi modurile osnap pentru a vă localiza pe puncte caracteristice ale acestora.

În R13, gripsurile pentru haşură erau afişate în origine (0,0,0). În R14, gripsurile haşurilor sunt afişate în centrul unui chenar imaginar care cuprinde aria haşurată, aşa cum se prezintă în figura următoare. Deci el poate apare şi în afara conturului haşurat.
Fig. 3- 6 Modul de afişare a gripsurilor pentru haşuri

Controlul vizibilităţii haşurii

Vizibilitatea haşurii poate fi controlată introducând fill la linia de comandă şi apoi introducând on (activat) sau off (dezactivat). Variabila de sistem fillmode poate fi şi ea folosită pentru a controla vizibilitatea haşurii. Pentru a face toate haşurile invizibile, introduceţi fillmode la linia de comandă şi daţi-i valoarea 0. Trebuie să activaţi comanda REGEN pentru ca efectul acestei setări să fie vizibil.
Puteţi edita contururile haşurii, atunci când haşurile nu sunt vizibile. AutoCAD dă mesajul “Analysing associative hatch...” şi menţine schimbările făcute conturului haşurat. Dacă aplicaţi comanda BREAK unui contur închis haşurat, veţi primi mesajul “Hatch boundary associativity removed”. Puteţi vedea haşurile modificate prin setarea la 1 a variabilei FILLMODE, după care daţi comanda REGEN.
Variabila FILLMODE controlează, de asemeni, vizibilitatea obiectelor create cu comanda SOLID şi afişarea poliliniilor cu grosime.
Puteţi controla vizibilitatea haşurilor prin îngheţarea sau dezactivarea layerelor. Puteţi, de asemeni, bloca layere care conţin haşuri. Oricum, trebuie să activaţi, să dezgheţaţi sau să deblocaţi layerele care conţin haşuri pentru ca haşurile asociative să reflecte modificările efectuate asupra contururilor lor. Vizibilitatea haşurilor poate fi controlată şi prin utilizarea comenzii FILL şi selectând opţiunea on sau off.

Compatibilitatea cu variantele anterioare de AutoCAD

Atunci când salvaţi un fişier creat în R14 în format R12, toate haşurile sunt transformate în blocuri. Ariile haşurate cu Solid Fill sunt transformate în blocuri anonime cu obiecte solide.
Când salvaţi un fişier creat în R14, în format R13, toate haşurile sunt convertite în blocuri de haşură corespunzătoare lui R13. Orice alte informaţii sunt salvate în format R13, care permite reconvertirea în forma iniţială la deschiderea desenului în R14. Haşurile de tip Solid Fill sunt transformate în blocuri anonime cu obiecte solide.
Notă: Nu veţi folosi următoarele nume pentru tipuri de haşuri:
· S
· SOLID
· U
· USER
AutoCAD va ignora aceste haşuri şi va aplica o umplere uniformă sau un tip de haşură definit de utilizator.

Posibilităţile interfeţei liniei de comandă

Următoarele modificări au fost efectuate asupra versiunii comenzilor de haşurare date de la linia de comandă (toate fişierele script de sub R13 lucrează şi sub R14):
· Folosirea haşurii de tip Solid Fill necesită un prompter suplimentar, după cum urmează:

Command: -bhatch

Properties/Select/Remove islands/Advanced/<Internal point>: p
Enter pattern name or [?/Solid/User defined] <ANSI 31>:
· Prompterul pentru Advanced Options include o opţiune Style, pentru a seta stilul de haşură, după cum urmează:
Properties/Select/Remove islands/Advanced/<Internal point>: a
Boundary set/Retain Boundary/Island detection/Style/Associativity/<eXit>:
· Prompterele comenzii HATCH reflectă modificările comenzii –BHATCH şi corespund celor din R13.
· Prompterele comenzii HATCHEDIT reflectă modificările comenzii –BHATCH şi corespund celor din R13. Noua opţiune Style funcţionează în acelaşi mod ca şi comanda –BHATCH.

Comanda CONVERT

Atunci când deschideţi un desen care conţine haşuri, realizat într-o versiune anterioară, AutoCAD nu converteşte automat aceste haşuri în haşuri asociative R14. Comanda HATCHEDIT va cere să convertiţi o haşură R13 selectată.
Cu ajutorul comenzii CONVERT, puteţi converti manual orice polilinii 2D sau tipuri de haşuri din versiunile anterioare de AutoCAD, în polilinii optimizate şi, respectiv, haşuri în R14. A se vedea secţiunea “Polilinii optimizate” din Capitolul 2 al acestui manual, pentru informaţii asupra utilizării acestei comenzi.

În acest exerciţiu, veţi crea o haşură în interiorul unui contur închis şi veţi edita acest contur, pentru a observa asociativitatea haşurii. De asemeni, veţi haşura folosind Solid Fill. Puteţi folosi modurile osnap pentru elementele haşurii. În acest exerciţiu, veţi experimenta un tip simplu de haşură.
Crearea haşurii de tip Solid Fill
1.

Din meniul File, selectaţi Open, apoi alegeţi elevatio.dwg pentru a deschide acest fişier. Desenul va arăta ca în figura următoare:
Fig. 3- 7 Fişierul elevatio.dwg
2. Asiguraţi-vă că layerul curent este Roofing.
3. Din meniul View, selectaţi Zoom, apoi Window.
4. Selectaţi aria încadrată în dreptunghi, din figura de mai sus.
5. Din meniul Draw, selectaţi Hatch. Va fi afişată caseta de dialog Boundary Hatch.
6. În zona Pattern Type, apăsaţi butonul Pattern. Va fi afişată caseta de dialog Hatch pattern palette.
7.

Selectaţi tipul de haşură AR-RSHKE, aşa cum se arată în figura următoare:
Fig. 3- 8 Caseta de dialog Hatch Pattern Palette cu AR-RSHKE selectat
8. Apăsaţi pe OK.
9. În caseta de dialog Boundary Hatch, apăsaţi pe butonul Pick Points.
10.

Selectaţi porţiunea din acoperiş notată cu “C” din figura următoare. Apăsaţi pe tasta ENTER pentru a completa selecţia.
Fig. 3- 9 Ariile ce vor fi haşurate
11. Setaţi valoarea de 1 pentru Scale şi apăsaţi pe butonul Preview Hatch. Veţi vedea cum va arăta haşura cu parametrii setaţi.
12. În caseta de dialog Boundary Hatch, apăsaţi butonul Continue. Apoi, punctaţi butonul Apply.
13.

Pentru a vedea ce tip de obiect aţi creat, selectaţi haşura. Apoi, din meniul Tools, selectaţi Inquiry, apoi List.
Fig. 3- 10 Fereastra-text AutoCAD cu informaţii despre haşura selectată
14. Ieşiţi din fereastra-text şi deschideţi din nou caseta de dialog Boundary Hatch. Apăsaţi pe butonul Pick Points şi selectaţi cele două părţi rămase ale acoperişului. Aplicaţi haşura.
15. Din meniul View, selectaţi Zoom şi apoi Previous. Desenul complet este prezentat în figura următoare:

Fig. 3- 11 Elevatio.dwg cu haşura aplicată pe acoperişuri

Controlul vizibilităţii haşurii
Puteţi controla vizibilitatea tuturor haşurilor cu ajutorul variabilei FILLMODE.
1. Introduceţi fill la linia de comandă şi apoi off.
2. Din meniul View, selectaţi Regen pentru a lansa comanda REGEN.
3. Reafişaţi haşurile prin setarea lui fill la on şi regenerarea desenului prin introducerea de la tastatură a comenzii re pentru REGEN.
Editarea haşurilor
1. Acum veţi transforma haşurile existente în umplere uniformă cu Solid Fill. Din meniul Modify, selectaţi Object şi apoi Hatch.
2. La prompterul pentru selecţia haşurilor, alegeţi oricare din setul de haşuri realizate anterior. Va fi afişată caseta de dialog Hatchedit.
3. În lista Pattern, selectaţi SOLID pentru a opta pentru o umplere uniformă. Apoi apăsaţi pe butonul Apply.
4. Modificaţi şi haşura pentru restul acoperişului, în mod analog.
5.

Salvaţi desenul în directorul dumneavoastră, sub numele roof_hat.
Fig. 3- 12 Desenul roof-hat completat
Conversia haşurilor din R13
Veţi converti o haşură din R13 în R14.
1. Din meniul Modify, selectaţi Object, apoi Hatch pentru a deschide caseta de dialog Hatchedit.
2.

La prompterul pentru selecţia obiectelor, alegeţi haşura reprezentând zidăria hornului arătată în figura următoare.
Fig. 3- 13 Haşura din R13 ce trebuie convertită
3. Tastaţi convert la linia de comandă pentru a lansa comanda CONVERT. Tastaţi H pentru Hatch şi S pentru Select.
4. La prompterul pentru selecţia haşurilor, alegeţi haşura din figura anterioară. Haşura va fi convertită în format R14.
5. Pentru a verifica conversia, selectaţi haşura pe care aţi transformat-o şi lansaţi comanda LIST.
Informaţiile vor arăta că haşura este asociativă.
Folosirea modurilor osnap pentru un element al haşurii
1.

Ştergeţi haşura ce reprezintă zidăria hornului, astfel încât desenul să arate ca în figura următoare:
Fig. 3- 14 Acoperişul cu haşura hornului ştearsă
2. Faceţi curent layerul Dwgtexture. Folosiţi caseta de dialog Boundary Hatch pentru a haşura parte inferioară a hornului cu un tip de haşură numit AR-BRSTD cu o scară de 2.0.
3. Lansaţi comanda LINE şi apelaţi modul osnap Endpoint. Mutaţi cursorul deasupra haşurii hornului. Veţi observa că vă puteţi localiza pe orice capăt al enităţilor care alcătuiesc haşura.
4. Întrerupeţi comanda cu Cancel şi repetaţi comanda anterioară cu modul osnap Midpoint.
5.

Întrerupeţi comanda cu Cancel. Desenul final va arăta ca în figura următoare:
Fig. 3- 15 Desenul hornului completat
Documente compuse
Object Linking and Embedding (OLE) 2.0 este numele dat de Microsoft pentru tehnologia şi interfaţa care permite transferul datelor şi imaginilor între două aplicaţii ce lucrează sub sistemul de operare Windows 95/NT. Această prezentare se referă la OLE în ce priveşte realizarea documentelor compuse.
OLE 2.0 permite aplicaţiilor Windows să lucreze împreună, pentru a realiza documente compuse. În AutoCAD, un document compus este rezultatul utilizării rezultatelor mai multor aplicaţii Windows şi combinarea lor într-un singur desen.
Folosind terminologia OLE, AutoCAD poate fi o aplicaţie sursă OLE (furnizează date pentru a fi utilizate în documente aparţinând altor aplicaţii) sau o aplicaţie destinaţie OLE (primeşte date de la alte aplicaţii pentru a le introduce într-un desen AutoCAD).
Scalarea proporţională
În AutoCAD R13, era posibilă scalarea imaginilor OLE prin deplasarea gripsurilor lor. Menţinerea raportului dintre lungimea şi lăţimea imaginii originale era dificilă în această situaţie.
În AutoCAD R14, dacă deplasaţi colţurile chenarului ce încadrează un obiect OLE selectat, raportul proporţiilor se menţine. Dacă acţionaţi asupra mijloacelor acestui chenar, imaginea este întinsă, dar fără a păstra acest raport.
Controlul ordinii de afişare
În R13, un obiect OLE era tipărit totdeauna în faţa desenului. Aceasta făcea dificile anumite tipăriri (de exemplu, plasarea unei clădiri în faţa unei imagini raster a fotografiei ambientale). R14 are posibilitatea de a tipări obiecte OLE în spatele desenului. Opţiunile Print in Front şi Print in Back sunt localizate în meniul-ecran OLE. Un marcaj desemnează opţiunea curentă selectată. Implicit, este activă opţiunea Print in Front.
Controlul vizibilităţii
R14 nu transformă obiectele OLE în obiecte AutoCAD, dar puteţi folosi variabila de sistem OLEHIDE pentru controlul vizibilităţii obiectelor OLE într-un desen. OLEHIDE are următoarele valori permise:

Valoare	Vizibilitatea obiectelor OLE
0	Toate obiectele OLE sunt vizibile
1	Obiectele OLE sunt invizibile în Model space
2	Obiectele OLE sunt invizibile în Paper space
3	Obiectele OLE sunt invizibile în Model şi Paper space

Controlul selectabilităţii
R14 include o metodă pentru a dezactiva selecţia obiectelor OLE. Aceasta este opţiunea Allow Select din meniul-ecran OLE. Când această opţiune este activă, punctarea pe un obiect OLE nu duce la selecţia acestuia. Acest lucru permite selecţia altor obiecte din interiorul chenarului obiectelor OLE:
Conversia la raster în timpul inserării
Puteţi converti un document compus vector/raster în format raster complet, făcând o copie şi apoi inserând-o în aplicaţia în care este cerută.
Tipărirea documentelor compuse
Aplicaţia API furnizată împreună cu AutoCAD R14 suportă trimiterea obiectelor OLE la dispozitivele de tipărire (imprimantă, ploter) disponibile.
Alte îmbunătăţiri ale obiectelor OLE
Aplicaţia API pentru obiectele OLE pentru Visio şi Excel include o clasă de documente cu comenzi disponibile de New, Open şi Save. R13 îndeplinea aceste operaţii ca pe comenzi în aşteptare, fără a anunţa dacă au fost sau nu îndeplinite. R14 indică indeplinirea sau neîndeplinirea lor..

În acest exerciţiu, veţi insera un obiect OLE în Model space, veţi scala şi muta obiecte OLE, veţi insera obiecte OLE în Paper space şi le veţi controla vizibilitatea.
Inserarea unui obiect OLE în Model Space
1. Din meniul File, selectaţi Open şi alegeţi ole-demo.dwg pentru a deschide acest fişier. Desenul va arăta ca în figura următoare:
Fig. 3- 16 Fişierul ole-demo.dwg
Desenul se deschide în Model space şi afişează un chenar galben al ariei disponibile a ferestrei la o scară de 1:1. Este, de asemeni, afişat un dreptunghi verde pentru a vă ajuta la scalarea unui document OLE de o singură pagină.
2. Din meniul Insert, selectaţi OLE Object. Va fi afişată caseta de dialog Insert Object.
3. Selectaţi opţiunea Create from File.
4. Marcaţi căsuţa Link, apoi apăsaţi pe butonul Browse. Va fi afişată caseta de dialog Browse.
5. Selectaţi fişierul ole-demo.doc din directorul corespunzător acestui tutorial.
6. Punctaţi pe butonul Insert.

Va fi afişată caseta de dialog Insert Object aşa cum se prezintă în figura următoare:
Fig. 3- 17 Caseta de dialog Insert Object completată
7. Punctaţi pe OK.
Obiectul OLE este afişat în fereastra grafică. Dacă faceţi dublu-click pe obiectul OLE, se deschide automat obiectul în aplicaţia în care a fost creat.
Scalarea şi deplasarea obiectelor OLE
1. Plasaţi cursorul peste document şi acţionaţi butonul stâng al mouse-ului. Cursorul se transformă într-un cursor cu patru săgeţi şi gripsurile devin vizibile.
2. Mutaţi cursorul peste colţul din dreapta sus. Cursorul cu patru săgeţi se transfomă într-unul cu două săgeţi.
3. Trageţi colţul spre centru. Obiectul va fi scalat proporţional. Continuaţi scalarea până când obiectul OLE are aceeaşi mărime cu dreptunghiul verde.
4. Plasaţi cursorul pe document şi acţionaţi butonul stâng al mouse-ului pentru a deplasa obiectul. Cursorul revine la forma cu patru săgeţi.
5.

Mutaţi obiectul OLE în interiorul drepunghiului verde. Continuaţi deplasarea şi scalarea documentului OLE, până la încadrarea acestuia în dreptunghiul verde, aşa cum se arată în figura următoare:
Fig. 3- 18 Obiectul OLE plasat în desen

Inserarea unui obiect OLE în Paper space
1. Faceţi dublu-click pe icon-ul TILE din linia de stare, pentru a comuta Tilemode de la 1 la 0.
2. Din meniul Insert, selectaţi OLE Object. Va fi afişată caseta de dialog Insert Object.
3. Selectaţi opţiunea Create from File.
4. Marcaţi căsuţa pentru Link, apoi apăsaţi pe butonul Browse. Va fi afişată caseta de dialog Browse.
5. Selectaţi fişierul ole-demo.xls din directorul corespunzător acestui tutorial. Acest fişier este realizat în Excel.
6. Apăsaţi pe butonul Insert.
7. În caseta de dialog Insert Object, selectaţi OK. Obiectul OLE este afişat în colţul din stânga sus a ferestrei grafice.
8. Plasaţi cursorul peste document şi acţionaţi butonul stâng al mouse-ului. Scalaţi şi deplasaţi fişierul Excel pentru a se încadra în dreptunghiul roşu.
Controlul vizibilităţii şi editarea fişierelor linkate
1. La linia de comandă, daţi comanda olehide. Vi se cere să introduceţi o valoare.
2. Daţi valoarea 2, care face ca obiectele din Paper space să fie invizibile.
3. Daţi comanda REGEN. Graficul Excel nu va fi vizibil.
4. Daţi din nou comanda olehide. Când vi se cere, introduceţi valoarea 0, care face vizibile toate obiectele OLE.
5. Daţi comanda REGEN.
6.

Din meniul Edit, selectaţi OLE Links. Va fi afişată caseta de dialog Links, aşa cum se prezintă în figura următoare:
Fig. 3- 19 Caseta de dialog Links
Din caseta de dialog Links, puteţi face următoarele operaţii:
· Update Now – reactualizarea fişierelor linkate selectate
· Open Source – deschide fişierul sursă şi marchează porţiunea inserată în desenul AutoCAD
· Change source – afişează caseta de dialog Change Source în care puteţi schimba fişierul sursă
· Break Link – rupe legătura între obiect şi fişierul original
· Automatic – reactualizează automat linkarea (legătura) ori de câte ori sursa se modifică
· Manual – vă cere să reactualizaţi o linkare atunci când deschideţi documentul

Lucrul cu imagini raster
În versiunile anterioare ale AutoCAD-ului, posibilităţile de lucru cu imagini erau limitate. R14 introduce capacitatea de a manevra cu mare productivitate imagini, oferind noi posibilităţi ale funcţionalităţii programului.
O nouă aplicaţie modulară pentru imagini raster, afişează imagini de acest tip, împreună cu desenele vectorizate şi dă posibilitatea afişării şi plotării în format raster. Această aplicaţie este încărcată numai când este necesară manevrarea imaginilor raster.
Imagini scanate, fotografii digitale şi alte fişiere grafice într-o varietate de formate pot fi acum integrate în desene standard AutoCAD. Aceste imagini grafice nu fac parte din desenul AutoCAD. Ele sunt ataşate desenului prin metode similare XREF-urilor. Informaţiile referitoare la fişierele imagine sunt preluate de AutoCAD. Imaginile pot fi încărcate sau descărcate din memorie, ca şi XREF-urile.
Avantajele combinării imaginilor cu obiecte vectorizate în desenele AutoCAD includ:
· copii legalizate de desene şi informaţii, documente, faxuri sau microfilme inserate eficient şi corect în desene AutoCAD
· digitizarea pe ecran a desenelor scanate sau executate manual sau a fotografiilor de perspectivă
· folosirea unei fotografii ca fond
· folosirea fotografiilor digitale pentru a reda topografia mediului
· crearea efectelor speciale
· construirea colajelor cu imagini multiple care pot fi suprapuse folosind DRAWORDER
· adăugarea de imagini randate pe calculator cu ajutorul noilor opţiuni ale comenzii RENDER sau alte programe de vizualizare precum AutoVision.
Formate de imagini
Următorul tabel listează numele şi descrierea formatelor suportate de R14:

Format	Descriere şi versiune	Extensia fişierului
BMP	Windows sau OS2 Bitmap	.bmp, .dib, .rle, .rst
CALS-1	Mil R-Raster I	.cal, .cg4, .gp4, .mil
FLIC	Animator FLIC	.flc, .fli
GIF	CompuServe Graphic Interchange Format	.gif
JPEG	JPEG	.jpg
PICT	MacIntosh PICT1, PICT2	.pct
PCX	PC Paintbrush Exchange	.pcx
PNG	Portable Network Graphics	.png
TARGA	Truevision	.tga
TIFF	Tagged Image File	.tif

Manevrarea imaginilor
Modulul Image Support poate fi accesat de la linia de comandă şi prin intermediul unei casete de dialog. Opţiunile pentru accesarea casetei de dialog Image sunt:
Toolbar: Insert şi Reference
Meniu: Insert
La linia de comandă: IMAGE

Caseta de dialog Image este afişată, aşa cum se prezintă în figura următoare:
Fig. 3- 20 Caseta de dialog Image cu List View selectat
Caseta de dialog Image controlează manevrarea parametrilor Image şi inserţia unor instantanee de imagine. Introducând comanda –IMAGE la linia de comandă, puteţi avea acces în mod direct la majoritatea acestor opţiuni. Comanda –IMAGE este eficientă mai ales atunci când se îndeplinesc funcţii globale, precum descărcarea sau încărcarea tuturor imaginilor ataşate.
Imaginile raster ataşate unui desen sunt listate în format list sau tree.
Atunci când este selectat butonul List View, fereastra de afişate prezintă toate imaginile ataşate cu numele, starea, tipul fişierului, data la care a fost realizat fişierul, mărimea lui şi calea pe care a fost accesat. Fişierele imagine ataşate sunt aliniate vertical şi pot fi sortate în ordine alfabetică sau numerică, prin punctarea capului de coloană al listei.
O nouă variabilă de sistem numită PROJECTNAME acţionează ca o cale de căutare pentru fişierele proiect şi este salvată într-o secţiune a registrului care conţine căi de căutare alternative.
Pentru a crea un nou nume de proiect trebuie:
1. să accesaţi caseta de dialog Preferences, aşa cum se arată în figura următoare.
2. în secţiunea Files, selectaţi Project Files Search Path şi apăsaţi pe butonul Add.
3. apăsaţi din nou pe Add, apoi pe Browse pentru a introduce o cale de căutare.
4. faceţi curente numele proiectelor prin selectarea acestora şi apăsarea pe butonul Set Current.
Un nume de proiect existent poate fi setat curent şi de la linia de comandă, prin lansarea de la tastatură a comenzii projectname. Atunci când vi se cere, introduceţi numele proiectului pe care vreţi să-l faceţi curent. Dacă un nume de proiect este făcut curent, el va fi afişat în capul listei din caseta de dialog Image.

Funcţionalitatea opţiunilor din caseta de dialog Image sunt prezentate în cele ce urmează.
Fig. 3- 21 Caseta de dialog Image cu Tree View selectat
Când este selectat butonul Tree View, lista afişează toate imaginile ataşate în format tree (arborescent), sortate în ordine alfabetică după nume. Când un desen conţine XREF-uri cu imagini ataşate, este prezentat nivelul de imbricare.
Attach
Caseta de dialog Attach Image File se foloseşte pentru a ataşa fişiere imagine desenului curent. În această casetă de dialog, puteţi căuta fişierele necesare şi seta parametrii imaginilor, incluzând locaţia, scalarea şi unghiul de rotaţie.
Opţiunile de accesare a casetei de dialog Attach Image File includ:
Toolbar: Reference

La linia de comandă: IMAGEATTACH
Fig. 3- 22 Caseta de dialog Attach Image
Selectarea butonului Details afişează secţiunea Image Information a casetei de dialog, care conţine următoarele informaţii:
· Rezoluţia
· Mărimea imaginii în pixeli
· Mărimea imaginii în unităţi de desenare

În secţiunea Image Information, puteţi selecta unitatea curentă din AutoCAD, de la milimetru la milă. Următoarea figură prezintă secţiunea Image Information a casetei de dialog Attach Image:
Fig. 3- 23 Secţiunea Image Information
Detach
Butonul Detach din caseta de dialog Image înlătură imaginea selectată din desen, ştergând toate entităţile asociate acesteia.
Unload
Butonul Unload din caseta de dialog Image descarcă imaginea linkată selectată, determinând ştergerea datelor referitoare la imagine din memoria în lucru a modulului Image Engine. Deşi este asociată încă desenului, imaginea nu mai este vizibilă, dar rămâne vizibilă frame-ul (rama) sau conturul de decupare, unde este cazul. Pentru îmbunătăţirea performanţei desenului, descărcaţi imaginile care nu sunt necesare a fi afişate în sesiunea curentă de lucru. Descărcarea modifică statutul fişierului imagine din caseta de dialog Image.
Reload
Butonul Reload din caseta de dialog Image, reîncarcă imaginile linkate selectate, care au fost descărcate anterior sau editate de când au fost încărcate. Opţiunea de reîncărcare a imaginilor citeşte informaţiile imaginii pentru memoria în funcţie a modulului Image Engine şi apoi o face disponibilă afişării sau plotării.
Details

Butonul Details din caseta de dialog Image, afişează caseta de dialog Image File Details, prezentată în figura următoare, care conţine informaţii despre fişierul imagine selectat din listă.
Fig. 3- 24 Caseta de dialog Image File Details
Decuparea imaginilor
Clipping Control reprezintă capacitatea de a defini, edita şi şterge un contur de decupare asociat cu o parte a imaginii linkate în desen. Aceasta include posibilitatea de a activa sau dezactiva afişarea unei părţi a imaginii sau a întregii imagini.
Opţiunile de accesare a comenzii pentru decuparea imaginilor sunt:
Toolbar: Reference
Meniu: Modify > Object
La linia de comandă: IMAGECLIP
Folosind comanda IMAGECLIP, puteţi crea un nou contur de decupare (poligonal sau rectangular), puteţi şterge unul existent sau puteţi activa şi dezactiva acest contur. Comanda IMAGECLIP operează asupra unei singure imagini la un moment dat.
Opţiunile pentru comanda IMAGECLIP sunt:
· New – vi se cere un nou contur de decupare. Dacă o imagine are un contur definit, AutoCAD-ul va întreba dacă vreţi să renunţaţi la vechiul contur.
· Delete – înlătură conturul de decupare şi va fi afişată întreaga imagine.
· Off – dezactivează decuparea şi afişează întreaga imagine şi frame-ul său. Dacă imaginea este redecupată în timp ce este dezactivată decuparea, aceasta este activată automat.
· On – activează decuparea şi afişează imaginea decupată pe ultimul contur definit.

Cu comanda IMAGEFRAME, puteţi controla afişajul frame-ului imaginii. Opţiunile de accesare a comenzii IMAGEFRAME includ:
Toolbar: Reference
Meniu: Modify > Object > Image > Frame
La linia de comandă: IMAGEFRAME
Această setare, care este aplicată tuturor imaginilor dintr-un desen, poate fi activată sau dezactivată. IMAGEFRAME este implicit setată activă, iar frame-ul imaginii este afişat cu tipul de linie şi culoarea atribuite conturului imaginii. Când este dezactivată, frame-ul imaginii nu este afişat şi nu poate fi selectat.

Manipularea imaginilor

Următoarele comenzi se folosesc pentru a controla felul în care apar imaginile în desenul dumneavoastră:
· IMAGEADJUST – controlează luminozitatea, contrastul şi intensitatea culorilor pentru imagini individuale. Valorile pentru fiecare dintre aceste caracteristici poate fi setată la o valoare cuprinsă între 0 şi 100. Puteţi vedea imediat efectul modificărilor, folosind fereastra de previzualizare din caseta de dialog.
Opţiunile pentru accesarea comenzii IMAGEADJUST sunt:
Toolbar: Reference
Meniu: Modify > Object > Image > Adjust
La linia de comandă: IMAGEADJUST
Comanda IMAGEADJUST este, de asemeni, disponibilă din caseta de dialog DDMODIFY.
· -IMAGEADJUST- oferă şi o interfaţă la linia de comandă pentru modificarea luminozităţii, contrast şi intensităţii culorilor.
-IMAGEADJUST diferă de IMAGEADJUST prin aceea că permite selecţia mai multor imagini.
· TRANPARENCY – controlează dacă fondul bitonal, de culori RGB ALPHA sau în tonuri de gri, este transparent sau opac.
Opţiunile în accesarea comenzii TRANSPARENCY sunt:
Toolbar: Reference
Meniu: Modify > Object > Image > Transparency
La linia de comandă: TRANSPARENCY
Comanda TRANSPARENCY este, de asemeni, disponibilă din caseta de dialog DDMODIFY.
· IMAGEQUALITY – modifică calitatea afişării imaginii, în scopul controlării performanţei desenului în care este referită imaginea. Puteţi alege o calitate obişnuită sau înaltă pentru imagini. Imaginile sunt reactualizate imediat, fără a fi necesară comanda REGEN şi sunt întotdeauna plotate la calitate înaltă.
Opţiuni în acceasarea comenzii IMAGEQUALITY sunt:
Toolbar: Reference
Meniu: Modify > Object > Image > Quality
La linia de comandă: IMAGEQUALITY
Comanda IMAGEQUALITY este, de asemeni, disponibilă din caseta de dialog DDMODIFY.
· DDMODIFY – oferă acces la următoarele setări şi informaţii referitoare la imagine:
q Insertion Point – punct de inserţie
q Scale - scala
q Rotation - rotirea
q Width (convertită în unităţi AutoCAD) - lăţimea
q Height (convertită în unităţi AutoCAD) - înălţimea
q Show Image (activează sau dezactivează afişarea imaginii)
q Show Non-Ortho Image (activează sau dezactivează afişajul imaginilor în vederile de perspectivă şi alte vederi altele decât plane)
q Show Clipped Image (afişează imaginea întreagă sau decupată)
q Transparency (controlează vizibilitatea altor obiecte prin imagine)
q Adjust Image (afişează caseta de dialog Image Adjust pentru ajustarea contrastului, luminozităţii şi intensităţii culorilor)
· DRAWORDER – schimbă ordinea afişării imaginilor. (A se vedea comanda Draworder, descrisă mai departe, în cadrul acestui capitol)
În acest exerciţiu, veţi folosi mangerul de imagini pentru a ataşa un fişier imagine raster la un desen în Paper space.
Ataşarea imaginilor raster
1.

Din meniul File, selectaţi Open, apoi alegeţi imagemgr.dwg pentru a deschide acest desen. Acesta va arăta ca în figura următoare:
Fig. 3- 25 Fişierul imagemgr.dwg
2.

Din meniul Insert, selectaţi Raster Image pentru a lansa comanda IMAGE. Va fi afişată caseta de dialog Image, aşa cum se prezintă în figura următoare:
Fig. 3- 26 Caseta de dialog Image
3. Apăsaţi pe butonul Attach. Va fi afişată caseta de dialog Attach Image File.
4. Selectaţi din directorul corespunzător acestui tutorial, fişierul zoom-pan.bmp. Observaţi că o imagine a fişierului este afişată în fereastra Preview, aşa cum se prezintă în figura următoare:
Fig. 3- 27

Caseta de dialog Attach Image File
5. Selectaţi Open. Va fi reafişată caseta de dialog Attach Image.
6. Observaţi că în zona Image Name este prezentată numele şi calea fişierului zoom-pan.dwg. Apăsaţi pe OK.
7. La prompterul pentru punctul de inserţie al imaginii, introduceţi 20.5,14.4.
8.

La prompterul pentru factorul unit/scale, introduceţi 6. Desenul complet va arăta ca în figura următoare:
Fig. 3- 28 Desenul imagemgr.dwg completat
9. Salvaţi desenul în alt director.
În acest exerciţiu, veţi edita conturul unei imagini raster şi veţi modifica proprietăţile afişării.
Decuparea imaginilor raster
1. În desenul realizat în exerciţiul anterior, introduceţi imageclip la linia de comandă.
2. La prompterul pentru selectarea imaginii de decupat, selectaţi conturul imaginii raster.
3. La linia de comandă, opţiunea implicită este New boundary. Apăsaţi tasta ENTER pentru a accepta această opţiune.Următoarea opţiune implicită este Rectangular. Apăsaţi tasta ENTER, pentru a o accepta.
4. Acum definiţi un nou contur de decupare prin selectarea unui punct în interiorul conturului original şi apoi selectaţi celălalt colţ.
5. La linia de comandă, introduceţi copy, apoi selectaţi conturul de decupare din jurul imaginii raster. Alegeţi un punct de bază în interiorul conturului şi poziţionaţi al doilea punct lângă imaginea raster originală.
6. Acum veţi ajusta proprietăţile unei imagini.
Introduceţi imageadjust la linia de comandă pentru a lansa comanda Image Adjust.
7. Selectaţi chenarul imaginii copiate, pentru a o modifica pe aceasta. Va fi afişată caseta de dialog Image Adjust.
8.

Modificaţi setarea pentru luminozitate la valoarea de 90 şi contrastul la 70. Imaginea completată a casetei de dialog va arăta ca în figura următoare:
Fig. 3- 29 Caseta de dialog Image Adjust
9.

Apăsaţi pe OK. Imaginea ataşată va fi afişată cu modificarea corespunzătoare a proprietăţilor. Desenul complet va arăta ca în figura următoare:
Fig. 3- 30 Desenul imagemgr.dwg completat
10. Salvaţi desenul în directorul dumneavoastră.
Controlul ordinii de afişare a obiectelor
Atunci când se utilizează imagini raster sau umplerea uniformă cu Solid Fill, împreună cu o geometrie realizată în R14, poate fi necesară specificarea ordinii în care obiectele care se suprapun, sunt afişate pe ecran sau la plotare. De exemplu, dacă folosiţi o imagine raster a unei clădiri, împreună cu un desen ce prezintă drumurile şi clădirile ce vor fi construite în zona respectivă, veţi dori ca imaginea să fie plasată în spate, iar desenul vectorizat şi textul să fie în faţă.
În R13, puteaţi folosi variabila de sistem SORTENTS pentru a afişa obiectele în ordinea în care au fost create, dar nu mai puteaţi schimba această ordine, odată ce obiectele erau deja create. Comanda DRAWORDER din R14 vă permite să specificaţi ordinea de afişare a obiectelor în orice moment în timpul desenării.
Stabilirea ordinii de afişare este esenţială pentru desene care folosesc Solid Fill, precum hărţile topografice sau geologice, desene care conţin imagini raster şi geometrie vectorizată sau orice alt desen în care folosirea solidelor suprapuse vor economisi timp prin eliminarea editării intersecţiilor obiectelor. Pentru a utiliza comanda DRAWORDER, veţi selecta obiectele pe care vreţi să le ordonaţi şi veţi specifica locul lor în ordinea de afişare. Comanda reordonează obiectele şi execută, totodată, şi o regenerare a ferestrei curente.
Utilizarea comenzii DRAWORDER
Opţiunile de accesare a comenzii DRAWORDER sunt:
Toolbar: Modify II
Meniu: Tools > Display Order
La linia de comandă: DRAWORDER
Pentru utilizarea comenzii, va tebui să alegeţi modul în care veţi reordona obiectele selectate. Pentru comanda lansată din meniu, veţi selecta opţiunea înainte de a selecta obiectele a căror ordine de afişare vreţi să o schimbaţi. Pentru varianta liniei de comandă, veţi selecta mai întâi obiectele, apoi opţiunea.
DRAWORDER conţine următoarele patru opţiuni:
· Bring to Top – plasează obiectul/obiectele selectat(e) în faţa a tot ce există în desen.
· Send to Bottom – plasează o selecţie în spatele a tot ce există în desen.
· Bring Above Object – plasează selecţia deasupra unui alt obiect selectat în ordinea de afişare.
· Send Under Object - plasează selecţia sub un alt obiect selectat în ordinea de afişare.
Primele două opţiuni vor cere selecţie de obiecte. Ordinea selectării nu este importantă, iar ordinea existentă de afişare este menţinută. Următoarea figură este un exemplu pentru modul de lucru al ordinii de afişare. Coloana stângă prezintă o serie de obiecte cu o anumită ordine de afişare.
Coloana dreaptă prezintă afişarea după ce obiectele 3 şi 4 au fost selectate cu opţiunea Bring to Top. Puteţi selecta 4 înaintea lui 3, iar ordinea de afişare va fi menţinută în cadrul setului de selecţie.

Fig. 3- 31 Utilizarea opţiunii Bring to Top

Cu opţiunile Bring Above Object şi Send Under Object, puteţi plasa obiecte într-o ordine de afişare relativă la alte obiecte. În figura următoare, obiectul 2 din coloana stângă a fost selectat pentru opţiunea Bring Above Object, iar obiectul 4 este obiectul de referinţă. Coloana din dreapta prezintă rezultatul.
Fig. 3- 32 Utilizarea opţiunii Bring Above Object
Exemplele anterioare au fost simplificate. Când se vorbeşte de ordinea de afişare, sunt luate în considerare toate obiectele din desen. Oricum, ordinea de afişare este importantă numai pentru obiecte care se suprapun.
Dacă PICKFIRST este activată, puteţi selecta mai întâi obiectele a căror ordine de afişare doriţi să o schimbaţi şi apoi să lansaţi comanda.
Reactualizarea ordinii de afişare
Ordinea de afişare se poate altera atunci când sunt editate obiectele. O regenerare a desenului restabileşte ordinea de afişare pe care aţi setat-o.
Variabila de sistem SORTENTS
Atunci când variabila de sistem SORTENTS are valoarea 0, AutoCAD afişează obiectele în cel mai eficient mod posibil, fără a avea o anumită ordine de afişare.
Dacă variabila SORTENTS are o valoare validă, obiectele sunt sortate pentru o metodă optimă specificată, aşa cum este prezentată în tabelul următor:

Valoare	Metoda de sortare
0	Dezactivează SORTENTS
1	Sortează pentru selecţia de obiecte
2	Sortează pentru osnap
4	Sortează pentru comanda Redraw
8	Sortează pentru crearea slide-urilor cu comanda MSLIDE
16	Sortează pentru comanda REGEN
32	Sortează pentru plotare
64	Sortează pentru PostScript

Pentru a selecta mai mult de una, veţi introduce suma codurilor lor.
Comanda DRAWORDER setează SORTENTS la 127. Această comandă crează un index menţinut în desen, care specifică ordinea de afişare. Puteţi seta SORTENTS fie prin introducerea la linia de comandă sau prin utilizarea casetei de dialog Object Sort Method. Valorile introduse în această casetă de dialog sunt stocate în variabila de sistem.
Pentru a selecta Object Sort Method, din meniul Tools, alegeţi Selection. În caseta de dialog Object Selection Settings, selectaţi Object Sort Method.
Notă: Dacă modificaţi valoarea de 127 pentru SORTENTS, toate informaţiile despre ordinea de afişare sunt ignorate. Puteţi restaura valoarea de 127, prin introducerea de la linia de comandă sau prin reînnoirea ordinii de afişare prin lansarea comenzii DRAWORDER şi apăsarea tastei ENTER la prompterul pentru selecţia de obiecte.
Interfaţa corespunzătoare liniei de comandă
Prompterele pentru comanda DRAWORDER sunt:
Command: draworder
Select objects:
Above object/Under object/Top/<Bottom>:
Atunci când alegeţi Above object sau Under object, veţi vedea prompterul:
Select reference object:
La sfârşitul comenzii, veţi vedea mesajul: “Regenerating drawing”.
Performanţele şi mărimea fişierului
În R13, setarea variabilei SORTENTS la orice altă valoare decât 0, reduce viteza cu 0 până la 3 procente. Folosirea comenzii DRAWORDER are un efect similar.
Ordinea de afişare este menţinută de un index din fişierul desenului. Mărirea dimensiunii fişierului variază în funcţie de tipul obiectelor din desen şi de gradul de reordonare. Dimensiunea fişierului creşte cu câte 16 bytes pentru fiecare obiect reordonat, cu o mărire a dimensiunii fişierului între 1 şi 5 procente.
Deschiderea şi salvarea fişierelor cu informaţii privind ordinea afişării
Variabila de sistem SORTENTS este salvată în fişierul de configurare AutoCAD şi nu în fişierul desen. Dacă un desen conţinând informaţii privind ordinea de afişare este deschis pe un post de lucru unde SORTENTS nu este setată la 127, ordinea de afişare este ignorată.
Comanda pentru ordinea de afişare nu este o comandă rezidentă AutoCAD. Pentru a o folosi, trebuie să o lansaţi. Dacă comanda nu a fost încărcată, informaţia privind ordinea de afişare nu este luată în considerare până la utilizarea comenzii.
Atunci când salvaţi un desen în format R12 sau R13, informaţiile privind ordinea de afişare sunt şi ele salvate. Nu puteţi folosi ordinea de afişare în versiunile anterioare, dar aceste informaţii vor fi disponibile dacă deschideţi acelaşi fişier din nou în R14.
Limitări
AutoCAD nu poate controla ordinea de sortare a obiectelor din cadrul blocurilor sau a referinţelor externe. Ordinea de afişare a acestor obiecte este totdeauna ordinea în care au fost create.
Comanda PSOUT ignoră orice informaţie privind ordinea de afişare şi afişează obiectele în ordinea în care au fost create.
În acest exerciţiu, veţi deschide un desen care conţine suprafeţe haşurate cu Solid Fill şi veţi adăuga adnotări acestor suprafeţe. Prin setarea ordinii de afişare, veţi determina dacă umplerea uniformă este plasată în faţa sau în spatele adnotărilor.
Setarea ordinii de afişare
1. Din meniul File, selectaţi Open, apoi alegeţi roof_hat.dwg, pentru a deschide acest fişier pe care l-aţi realizat anterior.
2. Creaţi un nou layer numit Note, atribuiţi-i orice altă culoare în afară de roşu şi faceţi curent acest layer.
3.

Creaţi cele trei adnotări în zona de deasupra acoperişului, aşa cum se prezintă în figura următoare:
Fig. 3- 33 Adnotările adăugate deasupra acoperişului
4. Mutaţi cele trei simboluri în aria acoperişului, pentru a indica cele trei părţi componente ale acoperişului.
Simbolurile vor fi afişate deasupra haşurii Solid Fill, pentru că ele sunt ultimele create şi, deci, primele în ordinea afişării. Acum veţi muta haşura Solid Fill deasupra adnotărilor.
5. Introduceţi draworder la linia de comandă, pentru a lansa comanda DRAWORDER.
6. Selectaţi cele trei suprafeţe haşurate cu Solid Fill. Este posibil să aveţi nevoie de o fereastră crossing pentru a le selecta. Nu selectaţi adnotările. Dacă totuşi aţi făcut-o, folosiţi opţiunea Remove pentru a le îndepărta din setul de selecţie.
7. Apăsaţi tasta ENTER pentru a completa setul de selecţie.
Haşura Solid Fill va fi afişată în faţă, astfel că adnotările nu vor mai fi vizibile. Nu salvaţi desenul.